Fizica cuantica si CREATIA ! Interviu cu Bruce Lipton

Posted on 03-10-2017 , by: Iuliana , in , 0 Comments

“După multe aşteptări, am avut şansa de a comunica cu unul dintre cei mai apreciaţi
biologi pe plan internaţional. În cele ce urmează voi prezenta traducerea şi adaptarea integrală
a interviului recepţionat pe e-mail la data de 24 octombrie 2008, în format audio, împreună cu
textul scris din prezentarea mesajului. Expunerea sa, având durata de 73 minute, va fi inclusă
şi pe un DVD care este anexat acestei cărţi, alături de alte materiale interesante.
EXTRAS DIN CORESPONDENŢĂ E-MAIL
Interviu cu Bruce Lipton
De Cristian Muresan – Tv Cluj
INTRODUCERE
————————————————————————————
Dragă Cristian,
Îmi pare rău pentru întârzierea foarte mare cu care îţi răspund. Nu mi-am dat seama cât
de mult timp îmi ocupă chestiunile din viaţa profesională. Pe măsură ce omenirea se îndreaptă
spre dezordine, au apărut tot mai multe cereri legate de noi perspective de evoluţie personală.
Acest fapt m-a legat de numeroase angajamente şi articole pe care a trebuit să le duc la
finalizare şi foarte mult timp am fost în călătorii de natură profesională şi în plus a trebuit să
îmi transcriu cartea mea numită Evoluţia Spontană, care a fost editată doar în format audio. O
copie ţi-am expediat-o într-un colet.
Ţi-am pregătit şi mult aşteptatul interviu, tot în format audio. Sper că această prezentare
de 73 minute va răspunde cerinţelor tale. Este foarte dificil să promovezi aceste idei către
public, dar omenirea se află în cursul unei schimbări importante şi multe din ideile tale vor
sta la baza gândirii (ştiinţifice n.t.) din viitorul apropiat. Citez din textul original: and
many of your ideas will become mainstream thinking in the near future.
Cu prietenie,
Bruce Lipton

INTERVIUL AUDIO (TRANSCRIPT)

FIZICA CUANTICĂ ŞI CREAŢIA

Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, am nevoie să îţi spun câteva lucruri despre
modul în care mintea şi conştiinţa interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Noi
ştim deja faptul că mintea are influenţă asupra corpului, şi aş putea să-ţi vorbesc despre
chimie, molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume
acestea se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru aţi
face o idee asupra modului în care mintea poate modifica corpul fizic prin intermediul
mecanismelor din creier.

Dar există o credinţă fundamentală, mult mai importantă, decât natura originii minţii. Iar
aceasta ne este oferită de fizica cuantică. În vechea fizică, cea newtoniană, totul se credea a fi
un experiment pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul “A” şi parametrul “B”, şi
pot preciza interacţiunea dintre ele, şi de fiecare dată rezultatul va fi acelaşi. Aşa că fizica
newtoniană este supranumită deterministică , deoarece poţi determina rezultatul unui anumit
eveniment, dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au loc.

Dar în acele etape şi reacţii, nu s-a introdus efectul observatorului sau al
experimentatorului, care le influenţează. Atunci când a apărut fizica cuantică prin anii 1920, şi
fizicienii au acceptat-o ca pe un mod de viaţă, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului
vieţii. Ei au înţeles faptul că experimentatorul, care creează experimentul, influenţează
rezultatul experimentului. De exemplu, atunci când se studiază particulele, ele au un
comportament atât material (prin prezenţa masei) cât şi energetic (prin prezenţa sarcinii
electrice).

Iar acest comportament are la bază credinţa în prezenţa observatorului. Deoarece atunci
când îşi manifesta dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze
manifestarea particulei ca şi undă atunci rezultatul era un spectru de refracţie, dar dacă
observatorul îşi manifesta dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, atunci
rezultatul era prezenţa factorilor care indicau o particulă materială.

Ideea era că observatorul nu doar observă ci mai ales creează realitatea. Această idee este
foarte profundă, deoarece se spune că “viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul şi
prin urmare tu eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care
influenţezi şi modifici viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău ci şi ceea ce este
în exterior). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un container, ci ele
influenţează tot ceea ce ne înconjoară. Asta e natura fizicii cuantice. Desigur, sună frumos
faptul că gândurile sunt implicate în crearea realităţii, dar care nu e proprietatea noastră
directă. Iar dacă acest lucru e adevărat (şi nu are cum să nu fie) atunci gândurile, atitudinile si
credinţele noastre influenţează tot ceea ce ne înconjoară.

Ei bine, fizica cuantică ştia toate acestea în 1920, dar problema era că oamenii de ştiinţă aveau
dificultate în a aplica aceste idei în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară şi
fizicienii au spus: fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic. În felul acesta ei îşi
puteau vedea “liniştiţi” mai departe de viaţa lor deoarece fizica cuantică se aplica particulelor
şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai … “uşoară”. Problema e că pur şi simplu nu e
adevărat !.

Mecanica cuantică (fizica cuantică) se aplică la toate nivelele Universului. Marele
cosmolog Steven Hawkings, a publicat un articol în anul 2006, împreună cu dr. Herzog,
despre fizica superstring- urilor şi cosmologie. În acel articol a formulat, fără nici o ezitare,
faptul că desfăşurarea cosmosului este influenţată de conştiinţa umană. Deci, avem o nouă
înţelegere de la fizica cuantică şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă în
Câmp.

David Bohm, un fizician renumit care o postulat ideea că Universul există ca stare
energetică. Totul nu e altceva decât energie şi potenţial. El anumit aceasta Ordinea Implicită.
El a afirmat faptul că atunci când oamenii folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare
de câmp şi energia pură se transformă sau colapsează în particule. Deci ceea ce el spunea, este
că lumea fizică, este guvernată de Ordinea Explicită, o lume care devine reală atunci când
potenţialele de energie colapsează în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.
Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice atunci
dumneavoastră . sunteţi o parte a unui experiment numit Viaţă. Sunteţi în acelaşi timp un
observator dar şi un creator. Marea întrebare este cât de mult din aceaste principii le deţineţi în
viaţă ? Ei bine, în 1920 fizicienii nu deţineau nici unul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi,
fugind astfel de ei înşişi prin afirmaţia: toate acestea se aplică numai atomilor. Aceasta e cea
mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi oameni în prezent.
În articolul pe care ţi l-am ataşat în e-mail, numit Universul Mental, biofizicienii au spus:
fizica Universului se bazează pe Conştiinţă. Acesta e un Univers Mental pe care noi îl creem.
Şi cum spuneam, mulţi oameni nu pot să ajungă atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu e
real. Dacă tu îţi focalizezi viaţa şi intenţiile asupra manfestărilor, atunci tu poţi controla legile
Universului şi cu siguranţă vei putea face asta.

SISTEMUL FALSELOR CREDINŢE

Sunt mulţi oameni, precum yoghinii care pot crea materie din nimic, dar sunt multe
situaţii în care pur şi simplu alterăm structura materiei în lumea în care trăim. Mulţi vor gândi
ceva de genul: asta nu poate fi real. Ei nu vor să creadă aşa ceva, iar motivul pentru care nu
vor este acela că pentru a accepta aşa ceva e nevoie să schimbi modul în care trăieşti în lume.
Ar trebui să recunoşti faptul că dacă tu eşti creator al unei realităţi pe care o deţii, atunci eşti şi
responsabil de lucrurile pe care le aduci la realitate.

Foarte mulţi oameni, în această lume, nu au şi nici nu vor să aibe vreo responsabilitate.
Aşa că atunci când tu încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, faptul că
noi creem această realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e
răspunsul unor oameni comozi care vor să îşi trăiască viaţa fără să fie responsabili de faptul că
contribuie la crearea realităţii în care ei trăiesc.

Deci aceasta a fost o scurtă introducere pe care am dorit să o fac pentru a te preveni
asupra unor aspecte înainte de a trece la întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să
răspundă la întrebarea: de cât de mult adevăr doreşte el să aibe parte în viaţă ? Cel mai teribil
adevăr este acela că dumneavoastră creaţi realitatea în care trăiţi.

Dar dacă dumneavoastră veţi spune că nu creaţi decât lucruri foarte mărunte, pe care le
prind cu mâna şi le mut dintr-o parte în alta, este doar o afirmaţie,… şi într-un anumit context
este adevărată, dar alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie. Atunci
când ştii că ai această capacitate atunci devii foarte puternic deoarece devii conştient de
modul în care o poţi influenţa. Dacă pretindeţi că nu sunteţi implicaţi în nici un act de creaţie,
atunci înseamnă că trebuie să acceptaţi faptul că sunteţi o victimă, deoarece altcineva a creat
un anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există victime. Noi toţi participăm la
crearea realităţii şi a lumii.

Chestiunea e următoarea: dacă puteţi crea lumea atunci de ce nu puteţi face miracole ?
Aici apare problema: şi anume dumneavoastră nu sunteţi singurul care creează ceva în acest
moment, ci mulţi alţi oameni îşi creează realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea
majoritate, cred în exact acelaşi lucru, atunci ei creează mai întîi un Câmp de Energie pe care
se va susţine viitoarea formă de realitate, care va deveni realitate.
Iar dacă tu încerci să crezi că eşti capabil de cu totul altceva, decât restul lumii, atunci
apar alte probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al
celorlalţi.

Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul care l-ai aplicat asupra ta, şi ai în localitatea ta
o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o energie colosală, mai
mare decât cea a toţi ceilalţi la un loc, pentru a aduce o anumită formă de realitate în fiinţa ta.
Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile vehiculate, deoarece vorbim
aici de intensităţi, magnitudini, nu doar simple teorii. Credinţele fiecăruia sunt cuantizabile
prin intermediul energiei câmpului creat, aşa că cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în
acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini
oameni care cred sau doresc să îşi aducă în viaţa lor o asemenea experienţă, cu atât mai slab
va fi şi câmpul de manifestare.

Cu alte cuvinte, dacă o minoritate poate afirma şi arăta celorlalţi că îşi pot crea propria
lor realitate, dar restul lumii nu crede aşa ceva, atunci acea minoritate are dificultăţi foarte
mari în a-şi atinge scopul.

Deşi eu nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez puţin chestiunea
miracolelor manifestate de Isus. El a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se
spune că le-a creat. El a făcut acele miracole prin creaţie. Dar întrebarea este: cum a fost
posibil ?. Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în El ca fiind un Creator, atunci toţi
credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei ofereau puterea lor lui Isus şi spuneau creează tu
pentru ca noi să putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau în aceeaşi linie, toţi credeau
in faptul că El putea face miracole şi bineînţeles El le făcea. Dar lucrul interesant pe care îl
mai prezintă Biblia este acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole. Este
vorba de oraşul său natal. Atunci când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un miracol, dar
localnicii îl cunoşteau, în mintea lor, ca fiind doar fiul unui dulgher, şi nu puteau crede că el ar
putea face miracole. Problema este că atunci când o mulţime de oameni într-un oraş NU
CRED că cineva anume poate face miracole, atunci s-a aflat că Isus nu a putut face nici un
miracol în oraşul său natal.

Tu, într-un anume fel, vrei sa aduci un miracol la realitate, aşa că tu poţi crea miracole,
dar problema este că atunci când eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în ceea ce faci tu,
este foarte greu să realizezi ceva. Şi ce a făcut Isus ? A mers prin locuri unde majoritatea
oamenilor CREDEAU că El poate face miracole. Astfel că, aşa după cum Isus a spus, aşa
după cum fizica cuantică afirmă azi, NOI CREEM LUMEA ÎN CARE TRĂIM.
Problema cu manifestarea unei anumite creaţii este cât de mulţi oameni sunt de acord cu
ceea ce faci. Iar următoarea chestiune este legată de gândurile pe care le foloseşti la baza
tuturor credinţelor pe care le manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot reînnoi, şi că poţi
face toate miracolele pe care le-a făcut Isus şi chiar mai mult de atât. Aşa că aici intervine
aspectul spiritual al problemei.

Fizica cuantică a venit cu această problemă şi a spus că observatorul, experimentatorul,
cel care manifestă experimentul, îl creează în acea lume.
Deci practic, ceea ce faci tu Cristian este că vrei să demonstrezi că aceste lucruri sunt cu
adevărat posibile, dar în acelaşi timp trebuie să recunoşti faptul că restul oamenilor au mari
dificultăţi în a fi de acord şi a crede ceea ce faci, deoarece le ataci sistemul lor de credinţe.
Drept răspuns din partea lor, va fi o respingere a sistemului tău de credinţe şi de aceea a fost
extrem de greu pentru tine să atingi această manifestare, aşa după cum mi-ai spus într-unul
din e-mail-uri: “am avut nevoie de 14 ani doar ca să ajung acolo”. Motivul a fost că tu ai
acumulat multă energie, asemenea unui maestru de Qi-Gong, pentru a ajunge la un nivel
critic, unde acea energie putea fi folosită pentru a realiza manifestarea a ceea ce ţi-ai propus şi
chiar ai reuşit aceasta.

Dar acum te întreb dacă ai avea suficientă energie să îi aduci şi pe cei din apropierea ta la
nivelul la care ai ajuns tu ? Ei bine, asta e mult mai greu. Ca şi concluzie, la cele afirmate
până acum aş dori ca tu şi cititorii tăi să înţeleagă următorul lucru foarte important:
Dumneavoastră creaţi realitatea şi lumea înconjurătoare precum şi biologia din organismul
propriu.
Răspunsurile pe care ţi le voi oferi la întrebările propriu-zise se bazează foarte mult pe
această idee, deoarece primul nivel de creaţie este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i
aduce pe toţi oamenii la aceleaşi valori spirituale de credinţe, deoarece numai dacă vom
acţiona colectiv vom putea crea orice.

CHESTIUNEA 1 – TRANSMUTAŢIA BIOLOGICĂ

Kervran a studiat transmutaţiile biologice la plante, animale şi om afirmând că este un
fenomen natural. Sunt oare celulele capabile să transmute elemente ? Dacă da, credeţi că
mintea umană poate ajuta sau împiedica acest proces prin gânduri armonioase sau
dizarmonioase ? Poate ea să modifice, altereze, distruge sau chiar reface celulele vii ?
Bruce Lipton: Louis Kervran a realizat experimente fascinante, prin intermediul cărora a
dovedit că celulele sunt capabile să transmute elementele. Plantele au cele mai uimitoare
capacităţi de transmutare iar noi suntem încă incapabili să le înţelegem. Aici avem un
paradox: atunci când studiem omul, spunem că este un organism extrem de complex şi
inteligent iar pe măsură ce ne îndreptăm atenţia spre organisme tot mai mici precum cele uni
sau pluricelulare, avem tendinţa să spunem că nu pot fi inteligente.
Dar asta nu e adevărat, deoarece corpul uman la rândul său e creat de către şi din celule.
Desigur, corpul uman conţine o tehnologie situată undeva în afara celulelor, tehnologie care
este capabilă să influenţeze mediul pentru a-şi obţine şi menţine toate lucrurile de care are
nevoie prin intermediul reacţiilor chimice care au loc în fiecare moment. De ce este atât de
important să ştim că celulele ne creează pe noi ? Celulele sunt capabile să folosească acea
tehnologie pentru a construi un corp uman iar acest mecanism este dincolo de înţelegerea
noastră. Celulele sunt cele mai capabile în folosirea şi utilizarea energiei şi a substanţelor din
mediu.
Noi spunem că celulele sunt non-inteligente, dar ele se află aici de peste 2 miliarde de ani
şi şi-au dezvoltat o abilitate excepţională de a se adapta şi modifica mediul, de a schimba un
câmp (morfic – n.t.), …(înregistrarea audio are întreruperi)… , plantele au o tehnologie
situată dincolo de capacitatea noastră de înţelegere şi realizare practică. Atunci când putem
identifica aceasta, după părerea mea, ea trebuie să fie atribuită unei anumite forme de
inteligenţă, şi atunci când celulele sunt capabile să facă ceva ce noi nu putem realiza, este
aproape jenant să acceptăm faptul că celulele au o putere mai mare decât o are fiinţa umană
privită ca întreg. Dar este real !. Deci cea mai importantă idee care se desprinde din aceste
cercetări este că celulele pot modifica mediul, elementele şi interacţiunile dintre acestea.
Chestiunea care l-a interesat pe Kervran a fost reluată de câţiva cercetători japonezi şi au
ajuns la aceleaşi rezultate. Dar problema cea mai mare este aceea că ştiinţa convenţională nu
doreşte să se ajungă la asemenea lucruri deoarece nu vor să creadă în inteligenţa şi puterea
unor celule, aşa că analizează totul fragmentat şi izolat, pentru a afla cum se produc toate
acele transformări. Dar cu cât fragmentează celula în părţi şi analizează părţile cu atât mai
greu le este să îşi dea seama cum anume se produc transmutaţiile sau cât de uimitoare poate fi
inteligenţa unei celule.
De exemplu, celulele (plantelor) pot capta lumina Soarelui, CO2 şi fabrică glucoză.
Descoperirea şi înţelegerea unui astfel de mecanism ar rezolva problema alimentară a
omenirii pentru totdeauna. Oamenii nu pot înţelege natura energiei electrice, chimice şi
biologice pe care celulele o folosesc pentru a converti lumina solară în hrană folosind CO2 iar
partea semnificativă este aceea că e vorba de o tehnologie pe care oamenii nu o pot înţelege.
Şi atunci, tot ceea ce noi nu înţelegem îl numim … mister. Aşa că cercetările lui Kervran
par mai degrabă “misterioase” decât ştiinţifice, pur şi simplu pentru că nu le înţelegem. Oare
ştiinţa convenţională le va studia vreodată ? Foarte puţin probabil ! Ştiinţa convenţională dar
mai ales biologia convenţională nu se va implica în acest domeniu deoarece ele nu înţeleg
natura fizicii cuantice şi rolul acesteia în celule, biologie celulară şi biologie umană. Deci este
foarte puţin probabil ca ştiinţa convenţională să facă vreun comentariu asupra acestei
chestiuni, deoarece este ceva atât de îndepărtat de sistemul ei de credinţe încât se va considera
că este vorba mai mult de magie decât ştiinţă. Este foarte dificil să găseşti oameni de ştiinţă,
care să studieze ceva în care nu pot să creadă.

CHESTIUNEA 2 – QI ~ ENERGIA VIEŢII

Experienţa mea personală, care de fapt m-a îndreptat spre toate aceste cercetări, despre care vam
rugat să-mi vorbiţi, s-a bazat pe anumite tehnici orientale unde principiul transmutării este
aplicat sub forma unei trans-sublimă ri a materiei seminale într-o formă de energie
asemănătoare celei plasmatice. Acesta a fost cel mai dificil proces pe care l-am realizat în
viaţă şi a necesitat 14 ani de încercări. Aţi putea explica de ce medicina şi biologia resping
aceste fapte şi spun: este imposibil ?. Nu este un fenomen religios şi nici ocult. Eu am trăit
realmente acest fenomen şi am convingerea că există explicaţii de natură fiziologică. De ce
ştiinţa nu e pregătită să accepte existenţa unor asemenea tranformări ?
Bruce Lipton: Tu eşti o fiinţă energetică într-un corp fizic. Pornind de la această idee,
energia din corpul tău poate fi dirijată şi focalizată pentru a deveni atât de puternică încât ai
putea genera foc direct din mîini. Poţi urmări o asemenea demonstraţie pe site-ul YouTube
care îl arată pe un om făcând acest lucru. Acea persoană îşi foloseşte energia sa proprie din
bioresursele sale pentru a aprinde o foaie de hîrtie. Cel care demonstrează această experienţă
fascinantă este originar din insula Java. (din păcate filmarea nu mai este prezentă pe site –
n.t.)
Asta demonstrează faptul că tu ai şi controlezi acum o energie care circulă prin corpul tău
biologic şi este un fel de Qi. Acest Qi poate fi pus în mişcare prin tehnici de yoga, Qi-Gong
sau Arte Marţiale, prin intermediul cărora se poate învăţa cum să dirijezi acest Qi în corp şi pe
măsură ce realizezi anumite exerciţii, el devine atât de puternic încât poţi aprinde o foaie de
hârtie doar ţinând mîinile deasupra ei. Şi de ce ar fi relevant acest lucru ?
Ei bine, tu ai această aptitudine activă, alţi oameni o pot pune în evidenţă … dar principala
întrebare este de ce este atât de greu să o demonstrezi unei audienţe generale ? De ce este atât
de greu pentru ştiinţa convenţională să observe acest lucru ? Dar de fapt întrebarea ar trebui
formulată astfel: Ştiinţa studiază lumea ca un întreg ? Ştiinţa studiază lucrurile despre care miai
scris ? Răspunsul e NU.
Ştiinţa studiază lucruri care se pot măsura, experimenta şi atunci când se află în faţa a
ceva ce nu se poate măsura şi experimenta (în condiţii stricte de laborator – n.t.) atunci acele
lucruri nu prezintă interes pentru ştiinţă. Şi nu se poate face nimic în această privinţă. Asta e
interesant, deoarece ştiinţa, prin definiţie, studiază lumea înconjurătoare prin ceea ce se
numeşte metode ştiinţifice adică asta înseamnă că observi evenimente, măsori parametri,
creezi ipoteze, apoi faci experimente, după care testezi ipotezele pentru a vedea dacă sunt
adevărate. Asta înseamnă metodă ştiinţifică.
Ei bine, prima parte spune că observi şi măsori dar se ajunge într-un punct în care dacă
nu ai maşini specializate să măsoare energia Qi, sau energia vitală care este vehiculată în corp,
atunci problema este că nu există nimic ce să poată fi măsurat şi prin urmare ştiinţa nu poate
privi asupra acestui fenomen. Unii oameni cred că ştiinţa studiază Universul, dar răspunsul
este NU. Ştiinţa studiază Universul numai în măsura în care ea poate utiliza metodologia
ştiinţifică, ceea ce cu totul altceva. Asta înseamnă că există o parte substanţială din Univers pe
care ştiinţa nu o poate cuprinde, atinge sau studia şi atunci se propune ignorarea şi negarea
acesteia.
Dar acum dumneavoastră veţi spune că această atitudine nu e deloc ştiinţifică, dar
deoarece ştiinţa a creat o restricţie asupra a ceea ce este considerat ştiinţific atunci ea poate
studia lumea înconjurătoare numai din perspectiva din care ea vede lumea adică prin
experimentare ştiinţifică, instrumente care pot face măsurători ale unor parametri, deci asta e
calea prin care oamenii de ştiinţă studiază lumea înconjurătoare.
Dacă nu poţi măsura Qi-ul atunci nu poţi măsura energia vitală, atunci ştiinţa nu are nici
o cale de a ajunge acolo şi nici nu poate recunoaşte asta şi de aceea o numeşte metafizică în
loc de fizică. Ştiinţa afirmă că noi studiem fizica şi nu metafizica. Metafizica este tot ceea ce
cuprinde forţele invizibile ale minţii, energii cuantice care influenţează viaţa, şi atunci dacă ei
nu le pot măsura atunci nu le pot poseda, deci chiar dacă vei demonstra acest lucru, ştiinţa va
privi aceasta şi va spune e un truc, e o magie şi va încerca să demonstreze că e o iluzie chiar
dacă nu e o iluzie. Deci atunci când ştiinţa ajunge în faţa a ceva ce alţii spun paranormal
atunci ştiinţa va afirma că este un truc de magie ieftină şi prin urmare nu o va lua în serios.
Asta devine o problemă, deoarece dacă tu eşti capabil să controlezi Qi-ul în timp ce mulţi
alţii nu pot face acest lucru, este foarte greu să convingi o audienţă generală, deoarece
oamenii obişnuiţi au fost programaţi să nu creadă în aşa ceva. Atunci când nu crezi şi nu poţi
observa aceasta, atunci singurul lucru pe care mintea ţi-l spune este cu siguranţă e un trucaj
sau o iluzie. Ştiinţei nu-i place să lucreze cu iluzii aşa că le va ignora şi este cea mai grea
sarcină din lume, aceea de a face un om de ştiinţă să se apropie şi să studieze cu seriozitate
fenomene paranormale, deoarece ele se situează în afara limitelor de studiere prin metode
ştiinţifice.

   CHESTIUNEA 3 – COMUNICAREA CELULARĂ

Specialiştii ruşi au descperit faptul că celulele pot comunica între ele prin intermediul unui
câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în
două containere sigilate dar prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era construită
din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune asupra ţesutului dintr-un recipient nu avea nici un
efect asupra celuilalt, dar daca fereastra era confecţionată din sticlă de cuarţ (despre care se
ştie că permite trecerea radiaţiilor UV şi peste UV) atunci, în numeroase experimente, s-a
observat că orice acţiune (de exemplu infectare) realizată asupra unuia din ţesuturi crea un
efect asupra celui sănătos în numai câteva ore. Vă rog faceţi un scurt comentariu asupra
acestui fenomen.
Bruce Lipton: Aceste experimente au fost repetate de foarte multe ori şi au fost
verificate şi de alţi cercetători. Deoarece informaţia chimică nu poate traversa sticla obişnuită,
oamenii de ştiinţă care lucrează cu ştiinţa convenţională nu au vrut să studieze acest fenomen
deoarece în lumea biologiei convenţionale regula spune că semnalele sunt transmise prin
intermediul substanţelor care intră în reacţie sau a ionilor, aşa că în biologia convenţională,
atunci când ea se referă la semnale, acestea impun cu necesitate o origine chimică.
Şi din moment ce sticla obişnuită opreşte transferul de semnale oamenii de ştiinţă au fost
uimiţi … ei au vazut că există un efect dar nu avea nici o logică deoarece în lumea lor toate
semnalele, fără excepţie, sunt vehiculate pe cale chimică dar în acest caz particular era clar că
ele nu puteau fi transmise între două recipiente izolate unul faţă de celălalt. …(înregistrarea
audio are întreruperi)…
Noii oameni de ştiinţă studiază fizica cuantică iar în prezent există foarte multe studii
care indică faptul că celulele comunică mai degrabă prin unde (n.t. capabile să traverseze
mediul atmosferic şi nu numai) – înregistrarea audio are întreruperi) decât prin semnale
chimice. Ele pot comunica prin intermediul luminii (sau a unei radiaţii care se comportă
asemănător cu cea luminoasă, sau din spectrul UV şi peste UV – n.t.) iar în acest sens
medicul german Fritz Popp a fost liderul unui colectiv de cercetare care s-a ocupat cu
transmisiile de semnale ale celulelor printr-un ecran de sticlă de cuarţ, şi dr. Popp a introdus
denumirea de fotoni de lumină, care aveau rol de semnale de comunicare, … celulele pot citi
informaţia purtată de undele luminoase, pot genera şi absorbi unde luminoase.
Deci unul din comportamentele celulei este faptul că citeşte informaţia fotonică. Noi nu
suntem capabili să vedem acei fotoni dar celulele pot fi activate de un singur foton de lumină.
Aşadar undele luminoase de frecvenţe diferite sunt asemenea unor comutatoare care
controlează celulele. Deci acestea sunt concluziile cercetărilor doctorului Fritz Popp în
domeniul biofotonicii.
Ceea ce e important de ştiut este faptul că celulele pot comunica şi prin alte mijloace
decât reacţiile chimice. Ele pot comunica prin câmpuri (asemănătoare – n.t.) cu cele
electromagnetice, prin lumină, sunete, etc. Deci biologia convenţională a restrâns acest studiu
la credinţa că semnalele sunt transmise prin intermediul substanţelor chimice (sau ioni – n.t.).
Motivul principal pentru care ştiinţa ţine cu dinţii de această credinţă este datorat
influenţei corporaţiilor farmaceutice multinaţionale iar semnificaţia acestui fapt poate fi
înţeleasă astfel: fundamentul corporaţiilor farmaceutice multinaţionale este că celulele
comunică prin intermediul chimiei iar sarcina companiilor este de a crea substanţe care
alterează comunicarea celulară şi astfel poţi controla comportamentul acesteia.
Trebuie să înţelegi întreaga lume este la cheremul corporaţiilor farmaceutice
multinaţionale care deţin cea mai mare industrie de pe planetă. Atunci când apar oameni care
vin să demonstreze că celulele pot comunica prin alte căi decât cele chimice, corporaţiile
consideră că au o problemă care le încurcă afacerile. Dacă noi am reuşi să învăţăm cum
anume putem vindeca prin metode energetice, fapt care totuşi deja începe să se întâmple, asta
înseamnă că nu va mai fi nevoie să cumpărăm medicamente.
Dar corporaţiile farmaceutice multinaţionale sunt conştiente de acest aspect. Ele
controlează publicitatea în reviste, ziare şi la emisiunile de Radio şi TV, … ele pun o mulţime
de bani în Mass Media. Din cauza acestei investiţii substanţiale ele pot dicta ce fel de emisiuni
şi ştiri se pot difuza, aşa că e foarte dificil să fie promovată noua ştiinţă a energiilor
vindecătoare, bioenergiile sau concepte precum gândurile, conştiinţa, de care depind viaţa
noastră deoarece corporaţiile farmaceutice multinaţionale nu le convine să se difuzeze
asemenea informaţii.
Motivul cel mai clar este că dacă oamenii ar putea învăţa să controleze biologia prin
intermediul energiilor (bioenergie, lumină, sunete, etc.) atunci nu ar mai avea nevoie să
cumpere medicamente iar acesta ar fi sfârşitul corporaţiilor farmaceutice multinaţionale. Din
fericire există toate semnele că acest lucru se va întâmpla curând, şi este deja o parte a
problemei mondiale din prezent. Marea criză la care asistăm se datorează faptului că
restricţionăm vindecarea celulară la cea chimică şi ignorăm rolul conştiinţei (observatorului –
n.t.), al minţii, energiei, luminii şi sunetelor ca fiind relevante în experienţele noastre de
vindecare.

CHESTIUNEA 4 – UNIVERSUL HOLOGRAFIC

O teorie numită realitatea holografică, arată că Universul şi mintea se comportă holografic.
Cum se poate aplica aceasta în biologie ? Se poate susţine ipoteza conform căreia celulele pot
fi parte a unui corp asemenea unei holograme, astfel că orice modificare care are loc la un
anumit nivel poate afecta întregul şi invers ?
Bruce Lipton: Iată care e ideea: toate celulele sunt asemănătoare din punct de vedere
genetic. Dar cu toate acestea, în diferite părţi ale corpului ele formează oase, altele formează
muşchi, nervi, ligamente, etc., dar decizia asupra ce anume va urma să formeze o anumită
celulă se bazează pe o matrice de informaţie care face parte din câmpul (morfic – n.t.) iar
importanţa acestui fapt este că celulele extrag informaţia din câmp care este foarte precis
corelată cu poziţia în spaţiu ocupată de un anumit ţesut sau organ şi astfel o anumită celulă va
prelua acea funcţie care e specifică unei anumite arii sau volum din spaţiul respectiv.
Este precum un avion foloseşte metoda triangulaţiei prin care computerul de la bord
interpretează semnalul radio emis de o staţie dintr-un anumit punct, apoi interpretează
semnalul unei alte staţii situată în alt punct (la sol) şi cunoscându-se distanţa şi poziţia celor 2
surse radio, computerul poate spune pilotului unde anume se află în spaţiul aerian.
Celulele realizează ceva asemănător în corpul uman. Ele au potenţialul de a citi mediul
unde se găsesc fiecare, şi astfel le controlează evoluţia. Am dovedit aceasta prin experimente
de laborator, când am luat o anumită celulă dintr-o anumită parte a unui embrion, care, să
zicem ar fi trebuit să formeze vertebre şi am mutat-o într-o altă parte, unde ea ar trebui să
contribuie la formarea unui intestin sau un miocard.
Am observat că atunci când am mutat celule, în cadrul unui embrion, dintr-o zonă în alta,
celulele se adaptau imediat la instrucţiunile matricii formatoare specifice acelei porţiuni din
spaţiul embrionar, adică celulele sunt oarecum suspendate în câmpul (morfic – n.t.) şi în
funcţie de locul precis pe care îl ocupă în matricea câmpului, acesta le determină rolul pe care
îl vor avea în viitorul organism.
Aşadar, celulele citesc un câmp de informaţie şi îşi stabilesc propria evoluţie în cadrul
comunităţii. Iar în esenţă, da, se poate spune că aceasta este asociată unei înţelegeri
holografice, de fapt, chiar mai mult decât atât, dacă se ia un embrion tânăr, care nu are prea
multe celule, şi se taie în două jumătăţi, atunci cele două părţi vor forma fiecare un nou
embrion, aşa că dacă veţi tăia un embrion în grupuri de celule, ele sunt încă capabile să se
adapteze instrucţiunilor matricii formatoare emanată din câmp, chiar dacă ele reprezintă doar
un grup de celule ale unui embrion.
Deci, toate celulele sunt identice din punct de vedere genetic, dar atunci când
interacţionează cu matricea formatoare a unui câmp morfic, atunci se poate spune că poziţia
unui punct din spaţiul matricii reprezintă o informaţie holografică care transmite unei anumite
celule instrucţiunile necesare efectuării unui anumit rol. Deci celulele unui embrion pot fi
mutate dintr-un câmp în altul şi ele sunt totodată capabile să citească un tipar de instrucţiuni
de tip holografic. Aşadar, celulele cresc şi formează ţesuturi şi programe nu pe baza unui
program intern ci pe baza citirilor unor instrucţiuni din mediul înconjurător.
Tiparul se află în mediu sub forma unui câmp iar celulele se adaptează acelui tipar
particular, fapt care le ajută să formeze ţesuturi specifice şi organe, aşa că celulele transmit
informaţie spre celelalte celule (“suspendate” n.t.) în câmp, dar în acelaşi timp ele pot
recepţiona informaţie, prin urmare corpul uman formează o comunitate. Prin definiţie,
comuniune înseamnă în primul rând comunicare şi toate celulele sunt integrate unei matrici
mai mari care exprimă caracteristicile câmpului.
Folosind o metaforă biblică transpusă în limbaj ştiinţific, noi suntem creaţi în imaginea
fizică a unui complement matriceal care se află în afara noastră şi astfel corpul fizic devine, în
esenţă, o copie a câmpului morfic de energie. Dacă revenim la fizica cuantică, care se aplică
la toate nivelele de manifestare, Albert Einstein spunea: “câmpul este sufletul guvernator al
particulei materiale”. Aceasta se poate explica astfel: câmpul invizibil de energii reprezintă
elementul responsabil care generează lumea materială. Dar această idee se regăseşte şi in
concepţiile orientale în care se afirmă că spiritul modelează materia.
Dar în prezent, fizica cuantică tocmai a precizat ceea ce se ştia demult. Aşadar există un
câmp de informaţie, care generează formele materiale, (din acest motiv a mai fost supranumit
şi câmp morfogenetic – n.t.) iar dacă revenim la embriologie atunci putem recunoaşte că
organismele au un câmp de energie care este folosit pentru a informa celulele cum să se
asocieze între ele pentru a forma organismul întreg. Deci celulele “citesc” acest câmp.
Depinzând de poziţia ocupată de ele în spaţiul de manifestare al câmpului morfogenetic, ele
primesc o anumită “sarcină” pe care o vor avea de îndeplinit.
Aşadar, câmpul invizibil de energie este prima formă de manifestare iar materia este
manifestarea secundară rezultantă. Dar biologia convenţională spune că este exact invers şi ea
nu recunoaşte puterea câmpului de energie asupra materiei. Biologia convenţională ignoră
rolul câmpului morfogenetic, fapt care i-ar permite tocmai o mai bună înţelegere a formării
organismelor şi vindecarea bolilor.
Dacă luăm un exemplu, atunci când un medic care spune că studiază un ţesut infectat,
adică un ţesut care nu se află în structura perfectă a câmpului, ei dau vina pe celule, spunând
că celulele sunt responsabile cu destabilizarea structurii anatomice, dar celulele nu pot face
altceva decât să răspundă oscilaţiilor şi semnalelor din câmp. Mediul oferă celulelor o
mulţime de atitudini, credinţe, percepţii, stări emoţionale, şi toate acestea modulează câmpul.
Dacă avem un “defect” în structura câmpului, atunci aceasta va determina apariţia
ulterioară a unui defect similar în corpul fizic. Dar oamenii de ştiinţă vor să explice defectele
doar studiind celulele când de fapt defectele nu se află în celule, deoarece Einstein spunea că
defectul este în câmp, deoarece câmpul este cel care le generează şi formează ca atare. Este un
câmp morfo-generator. Aşa că până ce biologia nu va recunoaşte prezenţa câmpului, doctorii
şi cercetătorii vor căuta la nesfârşit cauzele bolilor în tiparele interne ale celulei şi nu vor
ajunge la nici un rezultat deoarece tiparul este câmpul.
Fizica cuantică ne va repeta mereu faptul că dacă vrei să realizezi schimbări în mediu
atunci trebuie să schimbi aspectele esenţiale pe care se bazează viaţa fizică, aşa că nu ai
nevoie să te orientezi spre părţile fizice ci este suficient să controlezi energiile, deoarece dacă
poţi modifica câmpul, atunci materia sau corpul se va adapta noului câmp, deci este mai
important să se opereze la nivel de câmpuri morfogenetice, adică ceea ce faci tu Cristian în
acest moment, decât să îţi focalizezi eforturile şi gândurile asupra celulelor în raport cu lumea
mecanicistă, deoarece câmpul este principalul generator de forme în acea lume mecanicistă.
Aşa că asta mă conduce la o concluzie interesantă asupra naturii holografice a celulelor, a
câmpului morfogenetic şi a modului în care acesta le determină rolul şi funcţiile.

CHESTIUNEA 5 – ACTIVAREA BIOPOTENŢIALELOR

Vă rugăm să ne povestiţi dacă aţi avut vreo exprienţă practică concretă de trezire şi activare a
biopotenţialelor interne ?
Bruce Lipton: Da, am trăit aşa ceva. Experienţa mea se bazează pe biologia credinţelor
şi atitudinilor. În continuare îţi voi prezenta cum funcţionează în cazul meu. Biologia
credinţelor afirmă următoarele: o celulă, un om sau orice alt organism viu interacţionează cu
mediul, îl observă, iar apoi răspunde acestor observaţii ajustând mereu corpul material, aşa că
întotdeauna corpul se adaptează mediului în care există. În cazul oamenilor, celulele corpului
au rolul precis stabilit de a citi mediul şi de a interpreta informaţia şi apoi transmite informaţia
spre celelalte celule iar acel grup de celule a fost denumit neuroni.
Creierul este un mecanism fizic construit din celule. Funcţia creierului este de a citi
mediul, a interpreta ce se întâmplă acolo şi apoi trimite semnale spre restul corpului pentru aşi
coordona comportamentul şi de a-şi ajusta (adapta) biologia la mediu în modul optim
posibil. Deci creierul este situat între mediu şi corp.
Interpretarea creierului nu este altceva decât rezultatul acţiunii minţii asupra sa. Mintea
este un interpretor, aşa că atunci când vă folosiţi mintea, dumneavoastră interpretaţi
interacţiunile din mediul în care vă aflaţi, elaboraţi credinţe şi atitudini bazate pe cunoaştere şi
raţiune, iar adevărul poate fi perceput astfel: funcţia minţii este de a crea coerenţă între
programele şi credinţele proprii şi viaţa pe care o conducem. Rolul minţii este de a aduce
aplicabilitate credinţelor şi tiparelor acesteia în viaţa reală.
Dacă credinţele noastre sunt în armonie cu sănătatea şi principiile vieţii atunci ne putem
bucura de o viaţă fericită într-un corp sănătos.
Dar dacă ele sunt incorecte, dizarmonioase, incomplete sau nu înţelegem lucrurile, atunci
nu ne putem bucura de o viaţă fericită într-un corp sănătos pentru că nu avem cum să facem
aceasta. Viaţa noastră va deveni o reflexie fidelă a tuturor acestor credinţe şi atitudini pe care
le programăm.
În psihologie şi psihiatrie se vorbeşte de mintea conştientă şi subconştientul (numit
uneori eronat şi inconştient – n.t.), cele două formând totuşi un întreg. Prin intermediul părţii
conştiente ne conectăm la spirit, identitate de sine, (structurile bioinformaţionale – n.t.). Toate
dorinţele şi ataşamentele, emoţiile sunt declanşate de fluctuaţiile minţii conştiente. Atunci
când eu te întreb: Cristian, ce anume îţi doreşti de la viaţă ?, răspunsul tău va veni din mintea
conştientă. Subconştientul este de milioane de ori mai puternic decât conştientul, dar
subconştientul se comportă asemenea unui magnetofon care imprimă şi redă ceva de pe o
bandă, el învaţă, creează obişnuinţe, setează ritmuri, etc.
Aşadar, lucrurile esenţiale se creează în conştient, iar prin repetare subconştientul le
memorează şi apoi le reproduce automat. (Acest fapt e de mare ajutor. Dacă vrem de exemplu
să modificăm ritmul respirator, atunci nu trebuie să realizăm decât exerciţiile necesare până
când subconştientul va şterge vechiul ritm şi îl va introduce pe cel nou. – n.t.)
Mulţi oameni au impresia că viaţa lor se desfăşoară pe baza conştientului. Dar cercetătorii în
neuroştiinţe au descoperit faptul că această impresie e cât se poate de falsă. Principala funcţie
neurologică a creierului NU este controlată de conştient (de mintea conştientă) ci de
subconştient, care este, repet acest lucru, de milioane de ori mai puternic decât conştientul, în
ceea ce priveşte procesarea informaţiilor. Conform studiilor acreditate, 95% din viaţa noastră
este dirijată de subconştient.
Iată de unde vine problema: tot ceea ce dumneavoastră doriţi de la viaţă sau să realizaţi în
viaţă, este o credinţă (şi un ideal – n.t.) al minţii (al conştientului – n.t.). Principalul program
din subconştient se “încarcă” în fiinţa noastră prin observarea părinţilor, fraţilor şi surorilor,
apoi pe cele ale comunităţii şi ale poporului din care facem parte.
Diferenţa este că în timp ce conştientul doreşte un anumit lucru de la viaţă,
subconştientul rulează un program automat despre ceea ce alţi oameni doresc de la viaţă sau
de la tine.
Subconştientul este limitat de tipare şi reguli, credinţe false sau lipsite de efect, deoarece
ţi se spune că eşti un om slab, sau vulnerabil. Acestea sunt credinţele majorităţii celorlalţi,
care interacţionează cu tine. Şi deoarece 95% din acest spectacol al vieţii este “rulat” de
subconştient, asta înseamnă că suma credinţelor altor oameni, cele mai des întâlnite, comune
marii majorităţi, dictează mersul vieţii noastre.
Deci ceea ce credem noi că facem cu mintea conştientă, nu are o pondere mai mare de
5% în viaţa noastră. Tot ceea ce noi creem în viaţă nu reprezintă altceva decât rularea unor
programe (foarte vechi – n.t.) ale altor oameni, generaţie de generaţie, care menţin active toate
aceste credinţe şi idealuri. Dacă alţi oameni îţi spun că poţi face un anumit lucru (deoarece
mulţi alţii deja l-au mai făcut înaintea ta) atunci îl poţi face, iar dacă ei îţi spun că nu-l poţi
face atunci, cel mai probabil, nu-l vei putea face.
Cristian, tu vorbeşti despre trezirea biopotenţialelor umane ascunse, dar primul lucru pe
care trebuie să-l recunoşti şi aceasta este o operaţiune care se realizează prin forţa minţii (a
conştientului) . Deci oricine vrea să realizeze aşa ceva, are mai întâi nevoie să şteargă din
subconştient toate programele subconştiente imprimate pe bandă încă din perioada copilăriei
deoarece tot ce se află în subconştient operează 95% din viaţa noastră.
Marea majoritate a oamenilor se simt sau sunt slabi, incapabili şi bolnavi deoarece îşi
extrag informaţia şi programul acestui comportament din subconştient. Am fost preprogramaţi
să fim slabi, incapabili şi bolnavi şi există chiar şi un motiv pentru asta. Un guvern nu poate
controla oameni puternici, stabili şi siguri pe ei înşişi. Numai oamenii foarte puternici au
posibilitate să îşi transmită această aptitudine urmaşilor şi familiei. Dar de multe ori, oamenii
puternici nu sunt neapărat orientaţi benefic. Ei au o putere dar nu o vor transmite altora ci o
vor folosi pentru interese personale.
Această situaţie este o caracteristică indistructibilă în specia umană, de la apariţia ei până
în prezent. Şi atunci, anumiţi oameni care au observat acest aspect au propus soluţii care
constau în stabilirea unei alte frecvenţe cerebrale de lucru, frecvenţă dată de stările specifice
de meditaţie şi concentrare, în care se pot descărca şi instala alte tipuri de programe. Acestea
provin dintr-o colectivitate restrânsă, aşadar trebuie aplicate multă vreme până când
subconştientul va fi capabil să dezinstaleze vechile programe (obiceiuri, credinţe, atitudini) şi
să le instaleze pe cele noi. Acestea vor fi programe care îţi dau putere şi vitalitate.
Pe website-ul meu am publicat o mulţime de teorii într-un paragraf numit Psihologie
Energetică. Psihologia Energetică este o tehnică excelentă de rescriere a programelor minţii
subconştiente (a subconştientului) .
Notă: În continuare dl. Bruce Lipton afirmă că acele tehnici ar putea şterge un program din
subconştient în numai 15 minute, dar mi-aş permite să comentez faptul că această afirmaţie
este mult exagerată, deoarece la baza oricărei intervenţii asupra corpului şi / sau minţii este
energia vitală. Din păcate, mai întâi trebuie să ai la dispoziţie această energie şi atunci da, poţi
face modificări aproape peste noapte, dar dacă nu o ai, atunci acestea pot dura ani de zile cu
eforturi mari şi după cum se poate observa, majoritatea nu reuşesc.
Se cunosc cazuri limită, în care aceste biopotenţiale pot deveni temporar sau definitiv active,
multe dintre acestea au fost mediatizate pe canalul de televiziune Reality TV, ele fiind însă
prezentate sub formă de mistere neelucidate, supravieţuiri miraculoase, supraoameni, etc.
Ceea ce dovedesc aceste filme şi pot face pentru alţii, este prezenţa şi activarea unor forţe
interioare excepţionale, care în cazuri cu totul izolate, salvează vieţi şi vindecă suferinţe
inimaginabile. Două dintre asemenea cazuri au fost prezentate şi în carte, deoarece ele
ilustrează cât de mari sunt posibilităţile fiinţei umane, oameni obişnuiţi care au trecut prin
situaţii neobişnuite.

CHESTIUNEA 6 – ALGELE ŞI TERMOREGULATORUL MEDIULUI AMBIANT

Biologul Bill Hamilton a dovedit că anumite alge, nu numai că recepţionează informaţie din
mediul înconjurător dar ele îl pot transforma, prin controlarea cantităţii de nori care se
formează la condesarea apei pe algele ajunse în atmosferă şi fac aceasta nu în beneficiul lor ci
în beneficiul tuturor celorlalte specii. Cum se poate explica acest comportament bizar ?
Specialiştii au luat mostre de aer de la suprafaţa oceanului şi apoi de la nivelul norilor şi au
observat că există alge. Ele sunt suficient de mici pentru a permite condensarea apei.
Bruce Lipton: Pe măsură ce se desfăşoară evoluţia formelor de viaţă, organismele apar
în mediu. Ceea ce trebuie înţeles este faptul că organismele au nevoie de a interacţiona cu
mediul pentru a supravieţui. Au nevoie să îşi obţină nutrienţii, şi să excrete materie reziduală.
În acest fel, ele modifică mediul. Dacă am avea la dispoziţie un mediu perfect steril şi apoi aş
adăuga un organism în acel mediu, atunci, după o anumită perioadă de timp, acel organism va
începe să modifice mediul, deoarece el trebuie să îşi obţină hrana dar va adăuga mediului alte
produse pe care le excretă în urma proceselor fiziologice proprii.
Cu cât organismele sunt mai mari şi mai multe, cu atât mai mult mediul este modificat de
către acestea. Pentru a menţine un echilibru în mediu, Natura vine şi adaugă un al doilea
organism, care de exemplu se va hrăni cu materia reziduală a primului organism, va obţine
nutrienţii necesari, dar la rândul său va elibera în mediu altă materie reziduală, pe care o va
folosi un al treilea posibil organism şi tot aşa mai departe.
Plantele supravieţuiesc folosind dioxidul de carbon, lumina şi apa pentru a crea zaharuri.
Plantele au şi ele produse de excreţie printre care oxigenul este cel mai important. Ce s-ar
întâmpla dacă am avea o lume alcătuită exclusiv numai din plante ? La un moment dat,
întreaga atmosferă s-ar umple de oxigen şi ar dispărea dioxidul de carbon. Desigur, o
asemenea situaţie ar putea degenera într-o catastrofă, deoarece orice descărcare electrică care
s-ar produce într-un anumit loc, ar crea un incendiu de proporţii. Pentru a preveni această
situaţie, Natura a adăugat mereu noi specii, în special animale, care sunt consumatoare de
oxigen şi expiră CO2. Aceasta este deja o relaţie de simbioză între plante şi animale.
Pe măsură ce au apărut noi organisme în biosferă, ele au alterat-o şi modificat-o şi de
fiecare dată a fost nevoie să apară alte organisme pentru a restabili echilibrul. Aşadar, biosfera
planetei noastre nu este o colecţie de specii de plante şi vieţuitoare ci ea este o comunitate
foarte bine închegată şi unită unde fiecare plantă şi fiecare animal sunt responsabile în a se
ajuta unul pe celălalt. Şi atunci când oamenii au început să-şi facă apariţia, ei au început să
distrugă anumite părţi ale mediului fără a ţine cont de rolul lor în menţinerea unui mediu
armonios şi curat. Calea Naturii şi a evoluţiei naturale este aceea că toate organismele
formează o unitate de interacţiune, un întreg, sau o comunitate, (Pământul întreg fiind
considerat de către James Lovelock ca fiind un organism – n.t.).
Principiul Gaia, elaborat de James Lovelock precizează faptul că Pământul este un
organism viu cu toate caracteristicile specifice unui organism viu pe care le cunoaştem din
biologie. Plantele şi animele sunt asemenea celulelor şi ţesuturilor şi creează corpul de viaţă al
Gaiei iar noi suntem o parte sa.

Notă: Bruce Lipton afirmă mai departe că comportamentul uman este atât de distructiv
încât pune în pericol existenţa noastră ca specie. Şi aici aş avea un comentariu, folosind
propriile sale afirmaţii: Natura are o putere de adaptare excepţională. Dacă aceasta e
adevărat, şi dacă omul nu e rupt de natură (şi nu are cum să fie, chiar dacă s-a izolat într-un
mediu artificial) atunci, în situaţiile unor schimbări ale climatului şi mediului vor exista
întotdeauna un număr minim dar suficient de indivizi care să perpetueze specia mai departe.
Pentru evitarea confuziei trebuie făcută diferenţa clară între supravieţuirea speciei şi
supravieţuirea unui individ. Cu siguranţă, au existat şi vor exista întodeauna, un număr
suficient de mare de oameni, capabili să supravieţuiască unor condiţii de mediu alterate,
inclusiv perioade glaciare, dacă nu intervin alte forţe perturbatoare de foarte mare
magnitudine din exteriorul sau interiorul planetei. Momentan nu există indicii care să ne
determine să fim îngrijoraţi.

CHESTIUNEA 7 – MASS MEDIA ŞI DECEPŢIA INDUSĂ

Ce ar trebui să facă Mass Media pentru a se opri minciunile legate de faptul că genele ne
controlează viaţa şi cum ar putea o experienţă practică precum a mea sau a dumneavoastră să
contribuie la promovarea adevărului ?
Bruce Lipton: Asta e o chestiune de maximă importanţă. Este foarte greu să creem
schimbări în Media, ca indivizi izolaţi, iar motivul constă în răspunsul la întrebarea: de ce
Media nu ne spune nimic despre existenţa puterilor latente ale fiinţei umane (i.e.
biopotenţiale) ? Singurul motiv este acela că (conştient sau inconştient n.t.) guvernul nu
doreşte ca oamenii să aibe putere. Legea de bază (nescrisă n.t.) a unui guvern este că o
populaţie bolnavă şi idioată numeroasă este mai uşor de condus decât una sănătoasă şi
inteligentă. (în majoritatea cazurilor se pare că acesta este un tipar permanent n.t.).
Societatea noastră este împărţită pe o ierarhie a puterii iar aceasta necesită un control. Cei
puternici îi stăpânesc pe cei slabi.
Notă: Din nefericire, dacă activarea biopotenţialelor ar fi atât de uşor de atins, atunci toate
cărţile de spiritualitate şi practici ezoterice ar fi fost demult interzise de către oamenii care
deţin puterea. Acest lucru nu numai că nu se întâmplă, ci dimpotrivă, literatura, muzica şi
filmele care abordează această tematică se răspândesc acum mai mult ca oricând în trecutul
omenirii, dar rezultatele întârzie să apară şi ei ştiu aceasta. De fapt toată lumea ştie că e dificil
de atins acea stare specială, iar această credinţă a imposibilităţii activării biopotenţialelor este
cea mai puternică credinţă ancestrală a omului, transmisă conştient sau inconştient, generaţie
de generaţie.
Dar în acest caz, dumneavoastră vă veţi întreba de unde au obţinut oamenii puternici,
puterea pe care o au, dacă nu din bioresursele proprii ? Bruce Lipton ne dă răspunsul: O obţin
de la mine, de la tine şi de la toţi ceilalţi (care cred în ideile lor, care refuză raţiunea, intuiţia şi
cunoaşterea de sine – n.t.), aşa că deşi noi avem puterea ca şi potenţial, ei au reuşit să
programeze un set de credinţe prin intermediul cărora să fim convinşi că nu suntem şi nu
putem fi puternici. Odată ce ajungem să credem asta atunci faptul în sine devine realitate
crudă. Media ne ţine dezinformaţi şi vă reamintesc de corporaţiile farmaceutice
multinaţionale.

CHESTIUNEA 8 – DOGMĂ ŞI ŞTIINŢĂ

Cercetătorul Dean Radlin de la Institutul de Ştiinţe Noetice a spus că ştiinţa este centrată pe
dogme în jurul cărora anumite subiecte tabu nu sunt permise a fi discutate public, în caz
contrar, cel care o face îşi poate pierde slujba. Din acest punct de vedere apreciez foarte mult
curajul şi hotărârea dumneavoastră de a vorbi împotriva dogmei ştiinţifice, tocmai prin
răspunsul la acest interviu. Alţi profesori pe care îi cunoaşteţi vă urmează exemplul ? Este
Mass Media în favoarea a ceea ce faceţi sau ea caută doar senzaţionalul ? După tot ceea ce aţi
făcut, mai sunteţi încă membru în colectivul profesoral şi de cercetare ?
Bruce Lipton: Cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot oferi este perioada inchiziţiei, când
Biserica considera că deţine cunoaşterea indiscutabilă asupra tot ce există iar aceasta ar fi fost
corectă şi perfectă. Problema cu această credinţă forţată e că atunci când un singur individ
descoperă un singur lucru fals în ceea ce susţine Biserica, atunci totul cade la pământ. Şi
atunci, pentru a se proteja, Biserica trebuia să prevină apariţia oricărei noi descoperiri care ar
putea revela oamenilor falsul din spatele acesteia. Deoarece dacă se descoperea că Biserica
greşea, atunci puterea ei dispărea brusc, deoarece se bazea pe dictonul noi deţinem
cunoaşterea absolută, iar, în cele din urmă, cunoaştere înseamnă putere, deci cunoaştere
absolută ar însemna putere absolută.
Un exemplu în acest sens este legat de faptul că Bisericii nu i-a convenit ca oamenii să
studieze corpul uman, numindu-l misterul lui D-zeu. Şi atunci, cu această denumire, Biserica
putea acuza că este un păcat pentru oricine încearcă să descopere cum funcţionează corpul,
deoarece acesta e misterul lui D-zeu şi nimeni altcineva nu are voie să privească acolo. Multă
vreme, în perioada inchiziţiei, oamenii nu puteau deveni medici, deoarece asta ar însemna să
faci sacrilegiul de a ponegri misterul lui D-zeu. În perioada inchiziţiei creştinii nu puteau fi
medici, aşa că numai musulmanii şi evreii puteau primi această cunoaştere, deoarece în religia
lor acesta nu era un păcat. Deci aceasta a fost una dintre cele mai directe şi productive metode
de a controla puterea. Control prin credinţă şi religie.
Exact acelaşi lucru se întâmplă în prezent în lume. Atunci când un profesor universitar
completează o aplicaţie pentru un grant de cercetare pentru a demonstra, de exemplu, că se
poate obţine vindecare cu ajutorul energiilor, atunci nu i se vor aproba fonduri. Banii care vin
la un grant de cercetare sunt eliberaţi de reprezentanţi ai autorităţilor care deţin puterea în stat.
Dacă cercetarea ta este o ameninţare la adresa autorităţii, atunci ei nu o vor finanţa. În
domeniul sănătăţii, corporaţiile farmaceutice multinaţionale reprezintă acea autoritate care nu
admite şi nu va admite niciodată faptul că energiile pot vindeca boli iar acestea au o influenţă
atât de mare încât nici o cercetare în acest domeniu nu este admisă şi nu este finanţată. Există
foarte mulţi bani investiţi în sistem şi nu vor să-i piardă.
Dar, spre nefericirea lor, tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre acest tip de cunoaştere şi
o prezintă altora prin efort personal spunând: eu vreau să văd altfel lucrurile !. Aşa că multe
din subiectele tabu au început să fie studiate deoarece încetul cu încetul autorităţile şi-au
pierdut din puterea lor de influenţă. Acest fapt va aduce o nouă deschidere în această lume,
asemenea unei noi revoluţii în ştiinţă. Publicul se află acum într-o stare de criză şi în cele din
urmă vor decide ei singuri să caute răspunsuri în altă parte iar pentru mine este un moment
emoţionant deoarece o mulţime de noi idei sparg dogmele vechi. Noi descoperiri şi noi
domenii de cercetare se dezvoltă de la o zi la alta, deci acum e cel mai potrivit moment pentru
a face cunoscute noile idei şi experienţe.

CHESTIUNEA 9 – PROIECTE DE VIITOR

Vă rugăm să ne spuneţi ce proiecte, cărţi, filme aveţi în plan pentru viitorul apropiat ?
Bruce Lipton: Această întrebare este practic legată de cea anterioară prin faptul că eu
cred că noi ne îndreptăm spre o evoluţie a comunităţii de oameni, şi nu neapărat a individului.
Fiecare om este precum o celulă a unui organism viu mult mai mare numit omenire, aşa că
ceea ce ar putea acum evolua cel mai bine este acest organism, în ansamblul său. Eu cred că
acest fapt este catalizat de numeroasele stări de criză care există în prezent.
Inclusiv criza încălzirii globale este partea a unui anumit comportament, foametea,
epidemiile, sistemul de credinţe, lumea darwinistă, etc., sunt şi ele părţi ale comportamentului
uman iar acestea ne spun că lumea în care trăim se bazează pe competiţie, permanenta luptă
pentru supravieţuire, etc. Acestea sunt credinţele pe care le-am împrumutat şi introdus în viaţa
noastră de zi cu zi.
Am crezut în toate aceste lucruri neadevărate precum: evoluţia e pur întâmplătoare, omul
e un accident al naturii, bolile sunt rezultatul neşansei sau al hazardului, şi multe altele. Toate
aceste credinţe false au modelat acest organism al comunităţii umane şi eu vă spun că această
situaţie a minciunii şi decepţiei se va încheia deoarece acum avem o nouă înţelegere asupra
evoluţiei, noi nu am ajuns aici prin intermediul întâmplării, evoluţia este rezultatul cooperării
tuturor organismelor (plante, animale şi om) iar aceasta nu se bazează pe o competiţie, dar
dacă noi credem că se bazează pe competiţie, atunci singurul lucru care ar putea favoriza
evoluţia ca întreg (specie) este înlăturat şi ignorat. Dar cu toate acestea eu sunt optimist şi
afirm că civilizaţia îşi schimbă expresia de la o civilizaţie animalică bazată pe competiţie şi
luptă pentru supravieţuire la o alta bazată pe o cooperare firesc înţeleasă capabilă să dezvolte
o nouă înţelegere asupra vieţii şi mediului.

Am scris despre toate acestea în noua mea carte numită Evoluţie Spontană, apărută în
anul 2009 dar ţi-am trimis o copie audio într-un colet care va ajunge la tine.
Cristian, sper că toate aceste prezentări îţi vor fi utile lucrării tale şi îţi mulţumesc.
Bruce Lipton”

Sursa: http://groups.yahoo.com/group/reconectarea_club/message/2457

share: