Poate ca cea mai adanca si frecventa rana a copilariei este blocajul pe care copilul il intalneste in aproprierea lui fata de mama sau de tata, dar mai ales de mama. Cand iubirea acestuia nu ajunge la mama sa, incepe sa se simta trist, furios, pana intr-un punct al disperarii. Aceasta furie, aceasta manie este cealalta parte a iubirii, a iubirii ce nu ajunge la destinatie.

Ce-l face mai fericit pe copil, decat acel moment cand se afla la pieptul mamei sale plin de iubire? Aceasta este cea mai intima legatura! Legatura ce ramane valabila toata viata, pentru fiecare dintre noi, chiar acum, in prezent. Raportul nostru la fericire se rezuma la propria relatie cu mama, iar apoi cu tatal. De aceasta relatie este legat sentimental vital. La aceasta ne intoarcem de cate ori vrem sa ne alimentam, sa ne reincarcam, acesta este momentul in care simtim cel mai putin stres. Sau cel putin asa ar fi sanatos sa fie. Insa mama, ca sa poata sa ofere aceasta siguranta si caldura emotionala, este nevoie ca ea sa fie plina, sa fie pe un plus emotional din care sa ofere. Iar daca ea nu a primit iubire in relatia cu propria sa mama, si nici din alte relatii nu a reusit sa-si alimenteze rezervorul, nici ea nu are din ce sa ofere. De fapt, ofera ceea ce are. Astfel, fiecare poate sa ofere in relatia cu ceilalti doar atat cat a primit si cat s-a ingrijit singur sa aiba.

Iti amintesc ca aceasta legatura cu mama se retrezeste in corp la aproprierea cu o alta persoana, de exemplu, in relatia de cuplu. Daca te-ai confruntat cu un blocaj emotional, cu o raceala/distanta din partea mamei (sau a tatalui), aceasta are toate sansele sa se repete in relatiile de cuplu sau cu proprii copii. Daca vrem sa intram intr-o relatie, aceast blocaj afectiv se retrezeste in corpul nostru si ne impiedica sa formam sau sa mentinem o relatie (sanatoasa si hranitoare) de lunga durata cu un partener. Iar asta pentru simplu fapt ca nu putem darui mai mult decat am primit sau decat avem. Iar atunci cand in relatia de cuplu atingem acelasi punct al blocajului din relatia cu mama, actuala relatie se va bloca si probabil se va si incheia. Iar asta se va repeta, ca intr-un cerc, pana cand ne vom face curajul de a ne confrunta cu si de a privi in fata durerea lasata sau preluata din relatia de atasament cu mama.  Dar, mai mult, pana cand vom alege sa ne construim constienti vietile, sa ne dam voie sa scoatem la lumina (in planul constient) ranile ascunse si nevindecate, sa le recunoastem, sa le ingrijim corespunzator, sa le dam locul lor in viata noastra, caci ele fac parte din noi. Negandu-le pe ele, negam o parte din noi si ne privam astfel de a ne trai viata, la potentialul ei maxim.

Iti propun, daca doresti, sa faci un simplu exercitiu de imaginatie, prin care iti poti da seama cat de incarcat este rezervorul tau emotional.  Imagineaza-ti o scala de la -100 la +100 si parcurge-o mental. Opreste-te acolo unde iti simti locul. Acum observa unde te-ai oprit. In dreptul carei cifre? Esti la plus sau la minus?  Mai departe te poti intreba: Cine sau ce iti solicita resursele rezervorului? Dar mai ales cine si in ce  fel de relatie este acest rezervor alimentat?  Cum ai tu grija de plinul acestui rezervor emotional? Cui, cum si cat oferi din el, din tine?

Ceea ce nu se exprima prin cuvinte, lasa urme si se exprima prin suferinte